150 de ani de la nașterea Reginei Maria – femeia care a cusut destinul unei țări

Dacă este cineva care ne amintește nouă, femeilor de azi, că delicatețea nu înseamnă slăbiciune, ci forță în forma ei cea mai frumoasă, ea este Regina Maria. Chiar și atunci când istoria o punea la încercare, ea a ales să inspire, nu să impună. 

Maria de Edinburg, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru II al Rusiei, în urma căsătoriei la doar 18 ani cu Regele Ferdinand,  a devenit cea de-a doua Regină a României, după Elisabeta. 

“În a doua jumătate a secolului XIX se întâmplă ceva deosebit. La noi se instaurează o dinastie străină care este fermecată de acest costum popular. În momentul în care Regina Maria se îmbracă în costum popular, boieroaicele fac la fel. Chiar sunt obligate, pentru că în invitaţiile la palat se preciza ca ţinuta obligatorie să fie portul popular”, afirma istoricul Georgeta Filitti.  Până la Primul Război Mondial costumul românesc devine foarte cunoscut și promovat în rândul elitelor: se realizează la comandă, se exportă în străinătate, se fac numeroase fotografii pe care azi le privim cu admirație.

În ”Povestea Vieții mele” Regina Maria vorbește cu emoție și siceritate despre  una din primele sale întâlniri cu țăranii români. ”Printre numeroasele și mai adesea plicticoasele cermonii la care trebuia să mă supun, a fost una într-adevăr pitorească și care mi-a pricinuit o deplină plăcere. Nando și cu mine a trebuit să fim nași la cununia a treizeci și două de perechi de țărani, aleși din cele treizeci și două de județe ale României… Cununia plină de culoare s-a oficiat la Mitropolie și a fost într-adevăr o frumoasă priveliște, din pricina strălucitorului port țărănesc și a multelor lumânări aprinse între zidurile vechii biserici… Fu ceva romantic unde se desfășură o fărâmă din poezia pe care mă așteptam să o găsesc în acestă țară depărtată. Chiar de la început mă simții puternic atrasă către țărani, plugari voinici și răbdători ; așadar, mi-a rămas plăcut zugrăvită în amintire acea paradă țărănească”

Calităţile remarcabile și naturalețea Mariei i-a cucerit repede pe români, ea devenind  o figură publică de primă mărime.  Inteligentă, frumoasă, plină de curaj şi de hotărâre, viitoarea regină participă chiar de la început la viaţa culturală românească şi îşi leagă numele de multe proiecte sociale și culturale. În anul venirii sale în țară, la 1893, înființează Societatea Generală pentru Sprijinirea și Răspândirea în România a Artelor Decorative și Aplicate « Domniţa Maria », care avea să susţină şi să cultive arta populară reînviind vechile tradiţii.

Fiind mereu preocupată de hainele elegante și de ultimele tendințe, Regina Maria era clientă fidelă a caselor de modă europene, însă ori de câte ori avea o întâlnire de rang înalt, nu uita să promoveze cu îndrăzneală identitatea țării sale prin costumul popular. Atunci când mergea prin județele României, ținea mereu cont de zona etnografică și avea grijă să îmbrace costumul specific acelei zone. În zeci de fotografii rămase de la începutul secolului al XX-lea, o vedem purtând cu demnitate ii și fote, de o înaltă realizare artistică.

Ea ştia că o femeie în port popular este mai grațioasă și mai strălucitoare, decât în orice altă ţinută. Cusute cu fir de aur sau argint, pe pânză fină de borangic, Regina Maria a adus la un alt nivel hainele create de femeia simplă de la țară, adăugându-le rafinamentul și sensibilitatea unei descendente de viță nobilă.

Și pentru că îi plăcea să fie originală, ea a fost și prima femeie de sânge regal care și-a tăiat scurt părul. O vedem purtând adesea marama înfășurată în jurul capului ca un turban, cu o parte lungă lăsată pe spate, ceea ce îi dădea un aer romantic și visător.

De altfel, Regina Maria a rămas în istorie drept un model de eleganță și finețe, fiind și un simbol al reușitei feminine, datorită activității sale politice și caritabile. Fiind conștientă de puterea sa de influență, este prima față regală care a exploatat din plin mass-media și a adus o notă de umanitate și simplitate printre reprezentanții  monarhiei.  Ea a fost numită ”ultima romantică”, devenind prima regină care a apărut pe coperta revistei americane ”Time”, în august 1924, cu doi ani înainte de a vizita continentul american în compania copiilor ei, Ileana şi Nicolae.

Motivul acestei vizite, care se pregătea minuțios de câțiva ani, a fost inaugurarea sălii românești la Muzeul de Artă Maryhill, statul Washington. Cu această ocazie Regina Maria a adus peste o sută de exponate, printre care costume populare, icoane ortodoxe, piese de mobilier, obiecte de uz personal. Peste ocean Regina a fost primită de oficialităţi, dar mai ales de mulţimea entuzismată, care a aclamat-o ca pe o stea de talie mondială. Maria a României a fost, în multe privinţe, un exemplu. Prin farmecul, eleganța și forţa prezenţei sale a reușit să devină un ambasador irezistibil al țării sale. La sfârșitul sejurului în Statele Unite, Regina declara într-un interviu, când le răspundea jurnaliștilor la întrebarea despre scopul vizitei sale : «Fiecare ţară are nevoie de o faţă. Sunt aici să fiu acea faţă, să fac din  România ceva mai personal decât statistici şi hărţi».

Dincolo de scrierile sale remarcate de mari nume în literatura mondială, Regina Maria a făcut din artă un mijloc de comunicare cu oamenii simpli, mergând mai departe decât activitatea sa de mecenat.

Virginia Wolf scria despre ea că este prima regină care ”a „deschis cuşca aurită în care erau închise capetele încoronate şi a coborât în stradă”.  Devenind la acea vreme singura femeie membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, a lăsat în urmă picturi, colecții de costume, schițe de design de mobilier și obiecte de decor, vorbindu-se chiar de un anumit stil al Reginei Maria, sursă de inspirație  până și pentru artiștii de azi.

La sfârșitul vieții sale, Regina Maria avea să scrie în testamentul lăsat poporului său : ”N-am nici o avuţie să vă las, ceea ce cu atâta mărinimie mi-aţi dăruit am cheltuit între voi : am înfrumuseţat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iţi vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez.”

Text: Albumul ”Măiestria – povestea cusută a iei” de Stela Moldovanu, Chișinău, 2019