De la cochilia melcului până la forma galaxiilor, spirala este probabil una din imaginile omniprezente în viața omului și a fost folosită pe obiectele de artă populară încă din perioada neolitică. Simbol al energiei creatoare, spirala se desfășoară în mod armonios dintr-un punct divin arătând evoluția și progresul, iar, totodată, urmărită invers, sugerează involuția și întoarcerea spre centru, la izvorul vieții. Astfel, spirala este un semn care ne arată ciclul continuu: viață-moarte-înviere. Oamenii au folosit din plin această mișcare giratorie prin tors, măcinat, modelatul vaselor din lut, dar mai ales prin dans. Gândiți-vă la horă, care are un ritm ordonat și continuu, fiind o transpunere dinamică a spiralei. Datorită formei sale care poate fi continuată la nesfârșit, spirala simbolizează nemurirea și infinitul. Prezentă pe ornamentele de pe ie, spirala este repetată ritmic, cu precădere la margini, reamintind de meandrele de pe ceramica de Cucuteni, care simbolizau prin excelență apa dătătoare de viață. Melcul, vârtejul, tornada, galaxiile, toate sunt în formă de spirală, care a dăinuit mereu printre oameni, arătând dezvoltarea și schimbarea neîncetată a universului.