Elena Alistar: Promotoarea Valorilor Naționale prin Costumul Popular Românesc

Elena Alistar este un nume puternic în istoria Basarabiei, nu doar prin contribuțiile sale politice în momente de răscruce națională, dar și datorită rolului important pe care l-a jucat în promovarea costumului tradițional românesc.

Născută în județul Ismail în 1873, fiică și, ulterior, soție, de preot, cu o educație aleasă, Elena Alistar a devenit un nume marcant în istoria Basarabiei, datorită implicării și aportului său esențial în domeniul educației, sănătății și politicii. Medic de profesie, ea a devenit cunoscută pentru implicarea sa activă în viața politică a Basarabiei și pentru eforturile sale continue în promovarea valorilor naționale românești, fiind pionieră în mișcarea feministă din Basarabia.

A făcut școala primară la Congaz, în județul Cahul și apoi a urmat Școala Eparhială de la ChișInău. Aici îl cunoaște pe tânărul teolog Dumitru Alistar cu care se căsătorește. Își urmează soțul devenit preot și activează ca învățătoare în câteva localități din jud. Cahul, apoi la Rezeni, jud. Chișinău, actualmente raionul Ialoveni.

Mai târziu a plecat la Iași să studieze medicina. Atmosfera ieşeană a fost prielnică pentru firea ei hotărâtă, dârză. Ambianța lingvistică, forfota studenţească, curentele politice şi dorinţa de a căpăta studii cât mai temeinice amplifică grija pentru cei rămaşi acasă.

În 1912, când a scris câteva articole cu ocazia centenarului anexării Basarabiei la Rusia, s-a regăsit pentru prima oară pe listele negre ale jandarmeriei ţariste. Doi ani mai târziu a fost arestată în Chișinău pentru agitație proromânească, însă din lipsă de probe, după 45 de zile de închisoare, este eliberată.

În 1916 Elena Alistar şi-a încheiat studiile universitare şi a revenit în Basarabia. În scurt timp a fost mobilizată în armată, în calitate de medic militar. Revenită de pe front, a activat o perioadă în calitate de medic la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni. În scurt timp se dedică în exclusivitate activităţilor pe tărâm naţional. Ea a fost unul dintre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc, cu aspiraţii de reîntregire a neamului românesc.

Elena Alistar este cea care întemeiază Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, din partea căreia este aleasă, mai apoi, și devine prima femeie deputat în Sfatul Ţării, având un rol covârșitor în Unirea Basarabiei cu România.

Prin intermediul Ligii Culturale a Femeilor Elena Alistar a organizat numeroase evenimente culturale și a promovat intens costumul tradițional – simbol al identității și unității naționale. Discursul ei în fața Ligii femeilor basarabene rămâne o adevărată lecție și astăzi: „Trebuie ca orice fiinţă omenească să-şi aducă obolul ei de muncă, inimă, de suflet, de fiinţa lui şi chiar viaţă, pentru ca să contribuie cât de puţin la realizarea aspiraţiilor neamului lui…”

Un episod semnificativ în viața sa a fost implicarea în organizarea evenimentelor dedicate Unirii, unde a fost adesea văzută în costum național, un simbol pe care l-a considerat esențial pentru păstrarea identității naționale.

De asemenea, a fost o voce puternică în susținerea drepturilor femeilor, atât în educație, cât și în politică, contribuind la deschiderea drumului pentru femeile din Basarabia în aceste domenii.

După unire, Elena Alistar a fost numită director la Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău, pe care o transformă într-o școală de elită și pe care o conduce până în 1939. În diverse fotografii de grup de la cele mai importante manifestări naţionale, politice și religioase, fotografii cu diverse societăţi, înfiinţate la Chișinău după 1918 – peste tot Elena Alistar apare în costum naţional.

Promovarea costumului naţional prin propriul exemplu a fost și va rămâne cel mai puternic instrument în educaţia naţională a tinerei generaţii. Ecourile unei astfel de educaţii au fost diverse, numeroase și neuitate. Peste o jumătate de secol, la comemorarea Elenei Alistar de la Cimitirul Bellu, fosta sa elevă Zenaida Chirilov-Eftimiu, promoţia 1940, remarca: „Nu putem uita frumoasele costume naţionale, pe care le purtam la zile mari, spre a fi exemplu în respectarea portului și tradiţiilor noastre românești”.

Portul popular, dar și statutul de fost deputat în Sfatul Ţării, o ajutau pe Elena Alistar în rezolvarea unor probleme, inevitabile în conducerea oricărei școli. Nina Gorceac, o altă fostă elevă, mărturisea: “Când apărea în costum naţional și cu valiza în mână, noi, elevele, ne spuneam: “Iarăși pleacă la București să lupte pentru „fetele mele și școala mea. Nu venea de la București fără rezultatul dorit. Băga groază în cei de la Minister!”

Elena Alistar – personalitate remarcabilă a mișcării unioniste și o promotoare a tradițiilor românești continuă să inspire și astăzi, prin exemplu de curaj, demnitate, patriotism și dedicare față de valorile naționale identitare.  Aceste pagini de istorie rămân vii în memoria colectivă, drept simboluri ale unei perioade marcate de mișcări naționale profunde și de renaștere culturală și națională.

Odată cu revenirea ocupației ruse, Elena Alistar se refugiază la Iaşi. După instalarea la putere în România a Partidului Comunist, este arestată şi trimisă la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa. Moare în 1955, iar la căpătâiul ei au stat doar trei rude: sora, soţul şi o prietenă pe nume Isanos, ( s-a vorbit greșit despre Magda Isanos a cărei mătusă era).

Femeia care merita funeralii naţionale a dispărut din această lume ca un anonim. Când soarta basarabenilor refugiaţi s-a mai ameliorat, rudele au reuşit să o reînhumeze la cimitirul Bellu.

Surse: Măiestria – povestea cusută a iei de Stela Moldovanu,  Articol de Maria Vieru Ișaev